Manifest

Inițiator: Nicușor Mușat
Specialist Research & Development | BBA | MBA

      Acest manifest reprezintă o propunere de politică publică pentru modernizarea Legii sănătății din România, fundamentată pe analiză economică, observație instituțională și cercetare aplicată în domeniul sănătății. Documentul nu este rezultatul unei reacții punctuale sau al unui exercițiu teoretic, ci expresia unui proces de analiză aprofundată desfășurat pe parcursul mai multor ani, cu scopul de a identifica cauzele structurale ale ineficienței și inechității sistemului public de sănătate și de a propune mecanisme corective sustenabile.

      Demersul care a condus la acest manifest a început în anul 2024 [1], ca etapă de formalizare a concluziilor rezultate din cercetări desfășurate constant din 2019 în domeniul stomatologic. Sănătatea orală s-a dovedit a fi un domeniu-reper pentru înțelegerea disfuncționalităților sistemice, deoarece se află la intersecția dintre prevenție, acces la servicii, finanțare publică și costuri medicale transferate ulterior către sistemul general de sănătate. Deși legătura dintre sănătatea orală și afecțiunile sistemice este solid documentată științific, cadrul legislativ românesc continuă să trateze acest domeniu ca pe o componentă marginală, subfinanțată și insuficient integrată în politicile de sănătate publică.

      Această constatare a condus la o concluzie mai amplă: problema fundamentală a sistemului de sănătate din România nu este lipsa resurselor financiare, ci modul în care acestea sunt colectate, administrate și direcționate. Contribuția de asigurări sociale de sănătate este obligatorie și reprezintă un efort fiscal considerabil pentru milioane de cetățeni activi economic. Cu toate acestea, accesul real la servicii medicale este frecvent limitat de plafoane bugetare, liste de așteptare și o subfinanțare cronică a prevenției. În practică, pacientul este adesea constrâns să plătească din nou, din venituri proprii, pentru servicii care sunt, în mod teoretic, deja acoperite prin contribuția achitată.

      În anul 2026, aceste disfuncționalități devin și mai vizibile atunci când sunt analizate la nivel de familie. Contribuția de asigurări sociale de sănătate este stabilită la un nivel de 10% și se aplică atât veniturilor salariale, cât și anumitor venituri extrasalariale. În cazul contractelor individuale de muncă, legislația prevede facilități fiscale limitate, sub forma unei sume neimpozabile, aplicabile exclusiv acestui tip de contract și doar în anumite condiții temporale. Pentru contractele de mandat, utilizate frecvent pentru funcții de conducere sau administrare, aceste facilități nu există, iar contribuția se aplică integral asupra bazei brute, fără reduceri. Această diferențiere creează un tratament fiscal distinct între forme de muncă diferite, fără ca acest lucru să se reflecte în accesul la servicii medicale sau în beneficiile oferite de sistem.

      Pentru o familie cu un copil, în care ambii părinți sunt angajați, contribuția cumulată la sănătate doar din salariile minime se situează, în anul 2026, în intervalul de aproximativ 9.000–9.900 lei anual, în funcție de aplicarea facilităților fiscale pe semestre. În cazul familiilor cu venituri medii sau ridicate, această contribuție crește semnificativ prin prisma veniturilor extrasalariale. Conform Codului Fiscal, veniturile din dividende, chirii, dobânzi, câștiguri de capital, activități independente sau drepturi de proprietate intelectuală se cumulează în Declarația Unică și pot genera o obligație suplimentară de plată a CASS, distinctă de cea reținută la sursă din salariu. Astfel, o familie activă economic poate contribui anual la sistemul public de sănătate cu sume care depășesc 15.000 sau chiar 25.000 de lei, fără ca aceste contribuții să fie corelate cu prevenția, sănătatea copilului sau nevoile medicale reale ale familiei.

      Această realitate evidențiază o problemă de echitate și de eficiență a politicilor publice. Sistemul tratează contribuția exclusiv ca pe o obligație fiscală, fără a oferi contribuabilului transparență asupra utilizării fondurilor sau posibilitatea de a participa, fie și limitat, la orientarea acestora către domenii cu impact ridicat asupra sănătății publice. Prevenția, deși recunoscută unanim ca fiind cea mai eficientă formă de investiție în sănătate, rămâne marginalizată în arhitectura actuală a finanțării.

      În acest context, devine legitimă întrebarea privind utilizarea mai inteligentă a unei părți din contribuția deja colectată. Ipoteza analizată în cadrul acestui manifest este de a direcționa 30% din contribuția de asigurări sociale de sănătate, fără afectarea caracterului obligatoriu al contribuției și fără diminuarea pachetului de bază garantat de stat. Pentru o familie cu un copil, în care ambii părinți sunt remunerați la nivelul salariului minim, contribuția anuală totală la sănătate se situează între aproximativ 9.000 și 9.900 lei, ceea ce înseamnă că partea direcționabilă de 30% ar reprezenta între 2.700 și 2.970 lei anual. Pentru familiile cu venituri medii, această sumă ar ajunge la aproximativ 4.600–4.900 lei anual, iar pentru familiile cu venituri ridicate, la aproximativ 8.300–8.900 lei anual.

      În arhitectura propusă, aceste sume pot fi utilizate, prin intermediul unei platforme publice digitale, la orice furnizor medical acreditat, înscris și eligibil, indiferent dacă acesta aparține sectorului public sau privat, cu respectarea acelorași standarde de calitate, raportare și transparență. Pentru a asigura disciplina financiară, controlul public și continuitatea actului medical, statul va gestiona aceste fonduri într-un cont tampon dedicat, separat de bugetul general, din care va efectua decontarea către furnizorul medical care a prestat serviciul. Plata se va realiza în termen de maximum 7 zile calendaristice, în baza facturii și a documentelor doveditoare aferente actului medical, validate prin platformă. Acest mecanism elimină întârzierile cronice de decontare, protejează furnizorii și asigură trasabilitatea completă a fondurilor.

      Această flexibilitate permite orientarea fondurilor către prevenție, diagnostic timpuriu, sănătate orală, servicii pediatrice sau tratamente de recuperare, în funcție de nevoile reale ale familiei. În situațiile în care contribuabilul nu utilizează aceste sume pentru sine sau pentru membrii familiei, ele pot fi direcționate către susținerea unor cazuri sociale medicale sau a unor programe comunitare de sănătate, selectate dintr-o listă de cazuri eligibile validate instituțional.

      Un exemplu relevant este cel al unei persoane afectate de o boală cronică sau de o afecțiune gravă, care necesită tratamente costisitoare și urgente. În cadrul mecanismului propus, contribuabilii sănătoși pot opta ca partea direcționabilă a contribuției lor să fie utilizată pentru finanțarea tratamentului acestei persoane, prin furnizori medicali acreditați, în mod transparent, auditat și verificabil. În acest mod, solidaritatea nu este eliminată, ci devine activă, asumată și orientată către impact real.

      Reforma propusă prin acest manifest nu urmărește diminuarea contribuției și nici retragerea statului din rolul său fundamental de garant al dreptului la sănătate. Statul trebuie să continue să asigure un pachet de bază solid, universal accesibil, și să protejeze categoriile vulnerabile. Elementul de noutate constă în introducerea unui mecanism de responsabilizare și transparență, care să transforme contribuția obligatorie într-un instrument orientat spre prevenție, rezultate și echitate.

      Prezentul manifest se adresează explicit comunității de profesioniști care pot transforma această viziune într-o politică publică funcțională. Reforma Legii sănătății nu poate fi construită prin decizie unilaterală sau prin ajustări administrative izolate, ci necesită colaborare interdisciplinară, rigoare analitică și asumare colectivă. În această etapă, obiectivul nu este implementarea administrativă a mecanismelor, responsabilitate care revine statului odată cu adoptarea legii, ci definirea cadrului legislativ, evaluarea impactului economic, proiectarea arhitecturii instituționale și formularea cerințelor de transparență și interoperabilitate.

      Este necesară implicarea specialiștilor în coordonare și politici publice, a juriștilor cu expertiză în drept administrativ, constituțional și în legislația sănătății, inclusiv în compatibilitatea cu dreptul Uniunii Europene, a economiștilor și experților fiscali capabili să evalueze impactul bugetar și sustenabilitatea pe termen lung, precum și a medicilor și experților în sănătate publică care pot corela mecanismele de finanțare cu nevoile reale ale populației. De asemenea, este esențială contribuția profesioniștilor în digitalizare, e-guvernare, sisteme financiare, securitatea datelor și protecția informațiilor, precum și a experților în dialog instituțional și comunicare civică, care pot facilita o discuție tehnică, realistă și credibilă cu autoritățile publice.

      Acest proiect nu presupune afiliere politică și nu solicită adeziune ideologică. El presupune implicare profesională într-un demers de interes public, orientat către construcția unui cadru legislativ coerent, aplicabil și sustenabil. Fac un apel deschis către toți profesioniștii care activează în domeniile menționate și care consideră că expertiza lor poate contribui la această reformă să se alăture acestui proiect. Modernizarea Legii sănătății nu este un proiect personal și nici unul de imagine, ci un efort de construcție instituțională cu efecte pe termen lung asupra sănătății populației.

      Modernizarea Legii sănătății este, în esență, un contract onest între stat și cetățean, fundamentat pe responsabilitate, transparență și prevenție. Este o investiție strategică în sănătatea României și o datorie față de generațiile prezente și viitoare.

      Banii tăi. Sănătatea ta. Alegerea ta.

     Cu mulțumiri,
     Nicușor Mușat